Discovery Smart Kids Club

Afterschool

Cum sa facem mai lina trecerea din bratele mamei in cele ale educatoarei

Cum sa facem mai lina trecerea din bratele mamei in cele ale educatoarei

Din timpul verii, parintii incep sa caute solutii potrivite pentru ca puiul lor sa poate intra in colectivitate intr-un mod sigur, fara traume si sa beneficieze de o ingrijire „ca la mama acasa”. Si bine fac, pentru ca cei mici au nevoie de ceva timp pentru a se adapta noilor conditii, dar si unui mod cu totul nou de socializare. Multe gradinite si crese private au un program de adaptare de doua saptamani, care, de cele mai multe ori, pare insuficient pentru copii. Si, pana la urma, nici noi nu ne simtim prea confortabil atunci cand incepem o noua faza a vietii noastre, alaturi de oameni si locuri noi, iar pentru un copil de 2 sau 3 ani, impactul noutatii poate sa fie chiar mai mare decat ne-am fi asteptat.

Mersul la cresa sau la gradinita este primul pas al copilului de a fi independent, este momentul in care el trebuie sa inceapa sa se descurce fara ajutorul parintilor. De cele mai multe ori cel mic se descurca de minune, insa unii parinti nu accepta ca puiul lor creste si devine mai independent. Prin urmare, pentru o acomodare lina si blanda in noul mediu, este nevoie de actiune pe doua fronturi. Pe de o parte, copilul trebuie pregatit in ceea ce priveste noua etapa la care a ajuns, trebuie sa-i fie descris in cei mai blanzi termeni, modul in care mama sau tata vor fi acolo mereu, si puiul se va duce la „lucru”, asa cum fac mami si tati. Iar ceea ce are copilul de facut este doar sa se simta bine alaturi de alti copii de varsta lui. Pe de alta parte, trebuie pregatit parintele cu care copilul a stat pana la varsta de 2 ani si care a devenit persoana cu care are un atasament puternic.

Parintele accepta mai greu ideea ca puiul de nici doi ani se poate descurca bine si se poate chiar simti bine fara el. De cele mai multe ori, stresul pe care-l manifesta copilul atunci cand este lasat la cresa sau gradinita nu-i apartine, ci este preluat de la parintele cu care a legat atasamentul puternic. Dragi parinti, ganditi-va ca primii doi ani din viata copilul a primit cea mai aleasa educatie din partea voastra!!!! Si obisnuiti-va sa aveti incredere ca semintele sadite in copii chiar dau roade!!!! Este clar ca pandemia a redus la maxim socializarea copiilor in parcuri sau in locurile de joaca. Cu atat mai mult este de dorit ca puiutii de 2 sau 3 ani sa intre in colectivitate la aceasta varsta. Acum, in jurul varstei de 2 ani se dezvolta tocmai abilitatile de socializare, de comunicare, se leaga primele relatii interpersonale, incep primele jocuri cu copii de aceeasi varsta, se invata gestionarea conflictelor intre colegii de la cresa. Doar ca este nevoie de ajutor atat din partea educatoarei, care sa primeasca cu iubire, gingasie si deschidere copilasul, dar mai ales, deschidere si incredere din partea parintelui, ca puiul este ingrijit cum se cuvine, ca este inconjurat de afectiune, blandete si daruire.

Sugestii pentru copil

1. Lasa-l pe cel mic sa ia primele decizii. Chiar daca au numai 2 ani, cei mici pot lua decizii in ceea ce-i priveste. Intreaba-ti puiul cu ce vrea sa se imbrace a doua zi la cresa sau gradinita si alegeti impreuna hainutele. Bineinteles, ghideaza-l sa aleaga ceva in ton cu vremea, sau asigura-te tu ca poti sa-i suplimentezi hainutele astfel incat nu ii va fi frig sau prea cald. In acest mod hranim nevoia de autonomie a copilului.

2. Lasa-l sa ia un obiect drag cu el. Daca obiectul nu poate fi luat din varii motive, poti sa ii dai un biletel pe care sa desenezi ceva care are insemnatate pentru copilul tau si pe care pune-l in buzunar sau in ghiozdan.

3. Explica, ajuta, asculta! Chiar daca timpul este o notiune destul de abstracta pentru copii, incearca sa-i explici celui mic la ce ora incepe gradinita si la ce ora se termina, astfel incat sa isi poata contura o idee referitoare la programul pe care il va avea. Cauta sa ajungi la ora la care promiti, fara sa intarzii. Cei mici foarte usor simt abandonul atunci cand mami sau tati intarzie sa apara si asteptarea lor se prelungeste. Spune-i copilului ca ajungi dupa ce se trezeste, daca este la programul lung, sau dupa gustarea de dupa amiaza, sau inainte de pranz. Cauta sa-l asiguri ca ajungi la ora respectiva si chiar sa o faci. Nu-i neglija sentimentele, intreaba-l constant despre ceea ce simte si spune-i ca nu este singurul copil care trece prin emotia inceputului. Poti sa-i povestesti chiar de primele tale experiente cu scoala sau gradinita, sau sa-i spui de un moment in care ai simtit o emotie atat de puternica. De asemenea, explica-i mereu ca orice problema va avea tu il vei ajuta sa o rezolve.

4. Arata-i copilului ca ai incredere in capacitatea sa de a se acomoda cu noua experienta, fa promisiuni de care te tii si nu-l dezamagi pe copil! Nu-l minti doar pentru ca vrei sa faci despartirea mai usoara si vrei sa impiedici un episod de plans. Nu pleca niciodata pe ascuns, si ia-ti intotdeauna „la revedere!” la plecare. Atunci cand pleci, chiar sa o faci, chiar si in situatia in care el va ramane suspinand sau chiar plangand in hohote. Fermitatea adultului este esentiala pentru ca cel mic sa inteleaga limitele si intrarea intr-o noua etapa.

5. Ar fi nemaipomenit daca ai putea sa-i faci cunostinta cu un coleg inainte de inceperea gradinitei, astfel incat sa aiba un prim prieten, alaturi de care acomodarea sa fie mult mai usoara. O varianta pentru copiii care au atasament puternic ar fi niste cursuri tematice de scurta durata la cresa/gradinita, care sa aiba loc o data sau de doua ori pe saptamana, si care sa nu implice si prezenta parintilor. Astfel, copilul va avea ocazia sa se acomodeze cu doamna simpatica ce il va invata tot felul de ghidusii si nu va fi surprins de faptul ca isi va petrece timpul departe de mami si de tati. O perioada de acomodare cu educatoarea este o alternativa la acest punct. Este important ca cel mic sa realizeze o relatie apropiata cu educatoarea, aceasta fiind persoana care va reprezenta baza lui de siguranta si persoana de la care primeste confort si suport cand are nevoie la gradinita.

6. Asociaza numele de cresa sau gradinita cu ceva placut copilului, spre exemplu, „locul de joaca” daca el este incantat atunci cand merge in acel loc. Sau sugereaza-i ca mersul lui la cresa sau gradinita este similar cu mersul la serviciu al mamei sau tatalui. In acest fel, copilul va sti ca exista un sfarsit al zilei de lucru, ca asa cum tati sau mami vin acasa de la serviciu, tot asa si el va ajunge acasa dupa orele de program si nimeni nu-l va parasi acolo. La varsta de 2 sau 3 ani, copiii simt foarte puternic abandonul, si tot acum se formeaza si aceasta rana emotionala, care vine cu implicatii mari in anii urmatori. De aceea, orice tentativa de a pacali copilul pentru a face acomodarea mai lina, sau pentru a reduce accesele de plans este de evitat. Copilul trebuie tratat cu empatie, cu gingasie, cu blandete, cu intelegere, cu vorbe de genul „Stiu ca ti-e greu, stiu ca acum simti ca mami sau tati au plecat, dar ei cu siguranta vin dupa tine asa cum ti-au promis. Aici este un loc pentru ca tu sa te joci cu alti copii si sa faci activitati distractive”. Sugestii pentru parinti In paralel cu pregatirea copilului pentru gradinita este binevenita si pregatirea psihologica a parintilor. Un parinte care este motivat si echilibrat va reusi sa-i ofere copilului echilibru, motivare, suport si incurajare in aceasta perioada. La varste mici copiii rezoneaza foarte mult cu emotiile parintilor, in special ale mamei. Si sunt multe cazuri in care parintele nu reuseste sa-si gestioneze emotiile. Consecintele in asemenea situatii sunt urmatoarele: se desparte greu de copil, copilul plange intens la separare, nu se poate desprinde de parinte, pe parcursul zilei este indispus, frecvent plange, nu colaboreaza, refuza mesele si activitatile. In astfel de situatii parintii au nevoie de suport psihologic pentru a depasi mai usor acesta faza si a facilita procesul adaptarii copilului.

1. Gaseste cresa sau gradinita care intruneste toate conditiile tale. Este important ca parintele sa stie ca puiul lui este in siguranta la gradinita, ca este bine ingrijit, ca este lasat acolo pe maini bune. Asta va contribui foarte mult la scaderea nivelului de anxietate generat de actul de separare. In plus, sentimentul parintelui de incredere in gradinita si educatoare, ii va transmite si copilului un sentiment de liniste si incredere. Copilul va cauta sa isi ia repere emotionale si comportamentale de la parinte in aceasta perioada de desprindere, deci este important ca mesajul pe care el il primeste sa fie “Este in regula! Poti merge. Am incredere ca va fi bine!”

2. Accepta-ti sentimentele, fricile, emotiile, vulnerabilitatile! Este necesar sa ne indreptam privirea si catre noi, parintii: „eu cum ma simt acum?”, „Ma simt pregatit pentru aceasta separare?”, „Ce traiesc in raport cu asta? Ce nevoi as avea? Este ok sa ne fie greu si sa nu ne simtim pregatiti emotional, chiar daca rational stim ca este cea buna varianta?”. Este ok sa ne simtim nelinistiti si sa avem emotii. Este ok sa ne simtim vulnerabili si sa ne fie teama sa il lasam sa se departeze de noi. Toate acestea sunt ok pentru ca si noi, parintii, suntem oameni! O solutie eficienta ar fi sa vorbiti despre tot ce petreceti in raport cu aceasta mare schimbare. Iar o discutie chiar si cu cel mic despre aceste emotii puternice, poate face minuni de multe ori. Copiii simt cand noi incercam sa ascundem anumite emotii sau sa ne prefacem si pot deveni agitati, necooperanti, mofturosi, toate cu scopul de a ne atrage atentia.

3. Incurajeaza relatia buna dintre copil si educatoare! Separarea copilului de parinte se face in momentul in care acesta ajunge sa se simta in siguranta la gradinita, in compania educatoarei si a copiilor. O relatie buna cu educatoarea si sustinerea increderii copilului pentru a apela la educatoare ori de cate ori are nevoie va face minuni. Aici este esential ca parintele sa se simta el in primul rand confortabil cu educatoarea, pentru a-i inspira si copilului acelasi lucru.

4. Cand vine momentul despartirii si este nevoie sa plecati, fiti fermi si constanti. Uneori copilul va incerca sa va induplece sa mai ramaneti inca 5 minute si apoi inca 5 si apoi inca 5 si tot asa. Ce puteti face voi este sa ii spuneti foarte clar cat puteti sta si cand acel timp a trecut sa ii comunicati asta si sa plecati. Intotdeauna sa va luati la revedere de la el. Parintii care pleaca pe furis de langa copii sadesc in acestia sentimente de nesiguranta si astfel, teama de separare se adanceste. Copilul devine neincrezator in parinte, simte nevoia sa fie vigilent, cu ochii pe el pentru ca nu se stie cand ar putea disparea. O atitudine ferma in acest sens va ajuta foarte mult in cladirea relatiei de incredere intre voi doi.